Ieri a fost Defcamp la Iași. Părere personală – a fost bine, iar pentru un început de drum, chiar a fost excelent. Și pentru mine a fost ceva interesant… După ce a fost trecut blogul mdf.ro (prin asociere, persoana mea) ca fiind unul din susținătorii acestui proiect, a apărut și o întrebare inevitabilă: “Te-ai dat cu hackerii?” Dacă săptămâna trecută am răspuns la întrebare mai mult pe la colțuri, azi, după ce s-a terminat, am să încerc să schițez câteva chestii…

Când ne găsim pe net, în rețele de socializare sau intersectați la comentarii pe bloguri cu identitatea proprie sau “preferată”, realizăm că avem puncte comune, prieteni comuni și că, vrând-nevrând, avem nevoie de ajutor la un moment dat. Așa că, dacă am văzut că pot să ajut, nu m-am dat înapoi să o fac… Iar de aici și până la un parteneriat pe timp mai lung nu e decât un pas… dar pe care trebuie să avem curajul să-l facem. Andrei, primul pas a fost făcut…

După ce găsești titluri de presă gen “Hackerii din Romania se intalnesc la Iasi” normal că îți pui întrebarea “cum să asociezi hackingul cu cineva care vede Microsoft de dimineață și până seară , iar activitatea pe care o desfășoară îl obligă să țină la distanță astfel de persoane…”? Asta dacă te iei după un titlu de presă… Eu, însă, am luat DefCamp-ul ca atare… exact după scopul declarat:

iniţiativă naţională dedicată dezvoltării competenţelor tinerilor pasionaţi de securitate informatică, prin crearea unui mediu offline stimulativ ce să permită schimbul de cunoştinţe între specialiştii în securitate underground, mediul academic şi corporatist din România.

Prima dată când am vorbit de această inițiativă m-am gândit exact la ceea ce am și observat pe toată perioada evenimentului: tineri, inițiativă și entuziasm, exemple practice interesante, idei – sfaturi – soluții, la care mai adaug nevoia de comunicare, susținerea corporatistă și instituțional educațională…

Pentru ca DefCamp-ul să fie un succes pe deplin, trebuie să se închege acea comunitate regională/inițiativă locală, ieșirea din spatele “anonimatului” și înmulțirea întâlnirilor off-line. Apropo de sprijinul instituțional educațional mi-a plăcut “discursul” oficial de deschidere din partea gazdei (Vasile Manta, decanul Facultății de Automatică și Calculatoare) – scurt, clar și la obiect… cu accent pe susținere deschisă și directă… dar mai ales recunoașterea faptului că acești tineri sunt “materia primă” de calitate pentru facultate.

La final mă gândesc la o definiție a hacking-ului dintr-o perioada mai îndepărtată și demult uitată… apoi la ceea ce s-a discutat în cadrul evenimentului, ceva de genul ethical hacking… apoi îmi revin amintindu-mi de condamnările din ultima perioadă pentru criminalitate informatică și-mi spun… libertatea de a alege stă în noi…